Bun Venit in threadul cu povestile mele!! Sper sa va placa!
Uitati si prima poveste:
Fetita strazilor!!In intunericul apasator al noptii, intr-un coltul unei case, statea sprijinita o fata. Nu mancase nimic de cateva zile, slabita de orice putere, fata se ridica cu greutate iar tristetea faptului ca nu avea unde sa stea in noaptea dinaintea craciunului parca o forta sa ramana jos ca sa-si planga de mila. Lacrimile amare curgeau una cate una pe obrajii aprinsi si dogorati de gerul patrunzator al iernii. Tristetea se citea pe chipul ei.
Dintr-o data, un trasnet desprinse cerul, si ca prin minune, din cer cadeau fulgi aramii purtati de vantul naprasnic. Ea se ghemuise si mai rau in micul colt pentru ca frigul partundea din ce in ce mai rau prin hainele subtiri si vechi.
Incepuse sa-si aminteascz cum mama sa fusese omorata pentru ai salva viata in urma cu cateva zile, cum ea ii spunea inainte mereu povesti inainte de culcare sub acoperisul darapanat al casei lor. Dar acum nu mai exista nimic. Cum mama ei murise, ea a trebuit sa paraseasca casa ca nu mai avea cu ce sa plateasca chiria. Si toate astea se intamplasera numai din cauza tatalui ei, pentru faptul ca le parasise cand vazuse ca modul lor de viata se schimbase.
Lacrimile siruiau pe obrajii fetitei iar dorinta ei cea mai mare era sa aibe unde sa se adaposteasca. Dar nu se putea. Luminile stinse ale caselor care indicau faptul ca lumea se culcase o impiedicau. Totusi speranta ei ca poate o va gasii cineva si o va lua acasa nu sa stins nici pana acuma. In asteptarea ei lacrimile de pe obraji incepusera sa inghete, iar mainile ei erau ca de gheata. In cele din urma, intr-un chin groaznic, fetita adormi cu obrajii inghetati, cu speranta de a visa o soba aprinsa, o familie stransa in jurul focului, si ea sa se inghesuie printre copii sa-si faca loc ca sa-si incalzeasca mainile.
Dar visele ei nu fusesera asa, de fapt era un foc intr-o soba, si ea il vedea in ceata prin geamul inghetat si rama darapanata a unei case! Dar totusi inauntru era caldura. Isi doarea din ce in ce mai mult sa intre in interiorul casei, dar lucrul acesta era imposibil din cauza usii de la intare, care era inchisa cu un lacat.
Se trezii brusc, caci vantul naprasnic ii adusese o frunza pe obraz. Era putin calduta, caci la ea nu ajunsese frigul inca, iar aceasta o bucura. Apoi sa culcat din nou cu gandul la mama sa, care acuma se afla in ceruri, langa Dumnezeu si Iisus Hristos. Pe fata ei inocenta, apareau din nou lacrimi amare ale tristetii.
De dimineata, cand soarele inca nu rasarise, iar pe ici colo se zareau cate o stea care nu isi inchisese inca pleoapele adormite, aceasta se trezii. Se oprii sa admire stelele ramase pe cer si minunatele nuante ale lui care o fascinau dintodeauna. Parca aceasta minunatie ii trezi un mic zambet pe chipul trist si maturizat inainte de vreme.
Dupa ce au disparut toate stelele si nuantele cerului, si isi face loc soarele printer norii aurii, fetita pornii la drum sa caute in continuare un loc de dormit pentru o noapte sau chiar un adapost. Dupa ore intregi de umblat si hoinarit, putin ametita si cu o durere groaznica de picioare, fetita a luat-o spre fosta sa casa care se afla la aproximativ 2 km departare, poate va gasii un loc adapostit sau o va primii unul din vecini.
Odata cu lasarea serii, acesta se oprii in apropierea casei. Incepusera sa o bantuie amintiri dureroase, cu clipele frumoase petrecute cu mama sa, pe care insa nu le poate recapata. Cu aceste amintiri aparu o lacrima pe al sau chip inghetat, de la atata plans, de la atata tristete. Tristete profunda!!
Dupa plans, dupa mult timp de gandire, fetita adormi. Incet, incet, sintea cum sufletul ei paraseste trupul, si pana la urma, inchinurile groaznice ale frigului, aceasta isi dadu duhul!
Sper ca va placut! astept comentarii si sfaturi!
Joi Ian 01 2009, 16:25
